Bănia a avut primul prilej de a găzdui o Supercupă a României, în care Universitatea a fost oaspete, evident, doar pe foaia de joc, fiindcă aprope toți cei 26.000 de spectatori au fost „lei alb-albaștri”. În trei rânduri a mai fost Știința aproape de a participa la Supercupă, de la înființarea acestei competiții, dar de fiecare dată a pierdut finala Cupei României. De partea cealaltă, CFR a poposit în Bănie din postura campioanei și avea două Supercupe în vitrină, după cel mai prodigios deceniu din istoria clubului.
Uniersitatea a avut o vară prolifică mai mult la nivelul bugetului, fiindcă echipa a slăbit prin cele 7 plecări, cele ale „poneilor” Gustavo și Băluță fiind chiar „dureroase” pentru primul 11, reușind în schimb numai două achiziții, Pigliacelli și Cicâldău, ambii regăsindu-se în formula de start din Supercupă. Forțat de împrejurări, Mangia a umblat și la sistemul de joc, trecând din 3-4-3 la un 3-4-1-2, cu Alex Cicâldău în spatele vârfurilor.
La polul opus se afla campioana, întărită în pauza de vară, schimbarea fiind pe banca tehnică, Edi Iordănescu suplinindu-l pe Dan Petrescu. O dată cu antrenorul s-a modificat și discursul la CFR, Iordănescu junior declarând că are la dispoziție „cel mai bun lot din România”, în timp ce „Bursucul” ne obișnuise cu văicărelile și elogiile exagerate la adresa adversarilor.
Dacă noul „Ion Oblemenco” ne obișnuise cu afluența de public, o surpriză plăcută a fost terenul de joc, impecabil după pauza de care a avut și el parte. Din peluza nord, fanii își reafirmau la început de meci atașamentul pentru culorile Științei: „Mai frumoasă decât toate diamantele și decât oricare dintre astre e doar credința noastră, strălucind în nopțile albastre”, într-o coregrafie cu fâșii albastre și argintii.
CFR a trecut de la sistemele folosite de Dan Petrescu, 4-2-3-1 și 4-4-2, într-un 4-3-3 parcă mai ofertant, mai combinativ, fără acele mingi aruncate obsesiv pe vârf. Oapeții au dominat startul de joc, punând presiune pe careul oltean, iar Mailat i-a prilejuit prima intervenție în tricoul Craiovei lui Pigliacelli. Imediat, italianul a scos de sub bară un corner executat viclean de Deac. Răspunsul amfitrionilor a fost inspirat de magia lui Mitriță, care a năucit în dribing defensiva ardeleană, dar n-a avut antidot la Arlauskis. Pe respingere, nici Cicâldău n-a găsit breșa printre alunecările disperate ale fundașilor adverși. Mitriță a fost în rolul lui Neymar, tăvălit de fiecare dată de adversari, dar fără a-l convinge de fiecare dată pe arbitrul Radu Petrescu. După minutul 20, partida a avansat la capitolul agresivitate, dar au dispărut ocaziile. Treptat, ritmul a scăzut semnificativ, atât din cauza precauției celor două echipe, dar și ținând cont că a fost primul meci al sezonului.
Iordănescu a mutat după pauză cu Manea și Omrani, iar CFR a forțat deschiderea scorului, iar fundașul-golgheter Vinicius a nimerit bara cu o lovitură de cap. Când meciul curgea spre lovituri de departajare, a apărut naivitatea lui Popa sau șiretenia lui Omrani, din care a ieșit penalty-ul trasformat de Culio. Și o echipă matură precum CFR nu putea pierde în ultimele zece minute un astfel de avantaj, mai ales în fața unui adversar care și-a pus speranțele pe final într-un atacant de 17 ani, Markovic. De altfel, Mangia se uita cu teamă pe bancă, gândindu-se că ar mai fi avut nevoie de câteva transferuri pentru a culege încă un trofeu. De altfel, italianul nici n-a făcut toate schimbările. Oltenii au forțat egalarea în van, trofeul a mers în Ardeal, la echipa care nu a vândut jucători și chiar s-a întărit, în timp ce 26.000 de olteni au rămas cu buza umflată și cu gândul la banii care au intrat din transferurile lui Băluță, Screciu și Gustavo.
CFR Cluj – U Craiova 1-0
A marcat: Culio 78 – penalty .
Stadion: „Ion Oblemenco”, spectatori: 25.852.
Arbitru: Radu Petrescu (București).
Asistenți: Ovidiu Artene (Vaslui), Marius Urzică (Piatra Neamț). Rezervă: Marius Avram (București).
Observatori: Sorin Boca (Iași), Adrian Lucaci (Arad).
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER